De ce a coborat cota de incredere in politicieni si in institutiile statului de drept atat de ingrijorator? De ce si-a dat duhul presa printata? De ce nu fac rating anumite televiziuni? Fiindca s-a pierdut masura ori fiindca nu se mai masoara cu aceeasi unitate de masura...

Cand vezi cu ochii tai o realitate si vine cineva sa te chiorasca in fata, evident ca acel cineva, fie prieten, fie dusman, fie politician, fie jurnalist, nu mai conteaza. De demonstrat.

O vreme am citit ziarul lui Petre Mihai Bacanu, stand cu ochii pe Doina Cornea, Seniorul Coposu, Octavian Paler, regele Mihai..., dar, dupa alungarea lui PMP si schimbarea cu 180 grade a atitudinii fata de adevar, am renuntat.

Au urmat la rand alte publicatii, radiouri si televiziuni, toate abandonate in momentul cand incepeau sa faca din negru alb si din alb negru.

Cum se prabusesc idolii

Am crezut in Theodor Stolojan pana la confiscarea valutei, la fel cum am crezut in Traian Basescu pana la pierderea flotei si la matrasirea lui Petre Roman.

De asemeni, am crezut in Adrian Nastase, pana la dirijarea preferentiala a banilor guvernamentali pentru publicitate in presa.

Am crezut si in Monica Macovei, dar numai pana la concentrarea tuturor numirilor de magistrati in mana presedintelui, cand am inteles ca Justitiei i s-a harazit un tatuc...

Deoarece, ca fiinta rationala, nu poti accepta sa fii pacalit, mintit in fata si pe banii tai de catre politicieni si mass-media, caci adevarul celor vazute si simtite pe propria piele nu poate fi contestat.

Fiindca un om rational nu poate citi intr-un jurnal ca scaderea TVA la paine cu 15% e o masura buna, iar in altul, ca e o masura proasta, ca exploatarea aurului la Rosia Montana si a gazelor de sist este necesara Romaniei pentru unii, dar catastrofala pentru altii.