Un sat din judeţul Cluj a ajuns cunoscut în lumea întreagă. Din Japonia şi până în SUA, din Mexic până în Argentina şi din Olanda până în Ungaria, turiştii se înghesuie să-l viziteze.

Tabăra internaţională de dansuri ungureşti de la Sâncraiu a devenit cunoscută în lumea întreagă. Anual, aici vin în jur de 400 de turişti, care, în schimbul sumei de 100 de euro învaţă să danseze jocuri populare maghiare, după care împărtăşesc cunoştinţele acumulate prin deschiderea unor cluburi de dansuri ungureşti în oraşele de unde provin. Astfel, la Tokio, în Japonia, în Argentina sau în Mexic există cluburi unde oamenii vin şi învaţă să danseze ungureşte de la instructori pregătiţi la Sâncraiu. Locuitorii satului au învăţat din mers despre turism şi cum să interacţioneze cu străinii, iar acum Sâncraiu se poate lăuda cu o infrastructură care ar face invidios orice primar, dar şi cu faptul că a fost prima comună din România care a avut ideea organizării unei tabere de acest gen. De la agricultură la turism, de la maghiară la engleză şi franceză

Satul Sâncraiu numără aproximativ 1100 de locuitori, din care 10% sunt români. Până la această tabără fiecare s-a ocupat cu agricultura pentru nevoile familiei, bărbaţii fiind vestiţi că sunt meşteri foarte buni, zidari, dulgheri, instalatori. Femeile, la fel, nu ar fi avut altă posibilitate decât agricultura. Acum, în 2013, sunt localnici în Sâncraiu care trăiesc numai din turism. “Nimeni din sat nu a ştiut nimic despre turism, am făcut cursuri, inclusiv de limba engleză şi franceză. Avem unele bătrâne în sat care se descurcă foarte bine cu limba engleză. A fost greu la început, nu am avut habar unde o să fie cazaţi, cum o să fie, nu aveam experienţă. Cu această tabără a început şi turismul, dacă nu era tabăra noi nu ne-am fi gândit să începem”, a precizat Vincze Istvan, proprietarul unei pensiuni din Sâncraiu. Acesta povesteşte că