Vă spun din capul locului că vă admir sincer. Împreună cu mulţi maghiari, vă asumaţi un naţionalism secular, îmbibat cu valori tradiţionale, în care construcţiile politice actuale, gen Uniunea Europeană, nu-şi găsesc locul. De altfel, criza economică ne-a arătat cât sunt de fragile, iar sfidarea pe care o adresaţi Europei se întemeiază pe credinţa că ce părea ieri de neconceput, mâine s-ar putea să vă fie la îndemână.

Aveţi dreptate să vă bazaţi pe incompetenţa şi lipsa de reacţie a autorităţilor române. Aceşti funcţionari provin dintr-o clasă politică care de mai bine de 20 de ani şi-a dovedit hoţia, incompetenţa şi, indirect sau nu, dispreţul pentru poporul român. Au furat, interesaţi doar de căpătuiala personală, au manipulat, şi-au creat cercuri de influenţă şi s-au rupt total de ceea ce trebuie să reprezinte, cu adevărat, un lider.

Cu toate astea, vă atrag atenţia să nu confundaţi clasa politică cu poporul român. E adevărat că, în general, suntem într-un marasm moral din ce în ce mai adânc. Nu ne cunoaştem trecutul, nu ne înţelegem prezentul, nu proiectăm viitorul. Ne-am pierdut reperele, valorile. Suntem de un materialism îngrozitor, dominaţi de viaţa în epoca consumerismului. Plata ratelor este tot ceea ce ne preocupă, iar un om cu datorii la bancă e un om supus. Nu va ieşi în stradă, nu-şi va striga disperarea pe care o simte, pentru că are nevoie de locul de muncă, să-şi poată plăti ratele şi întreţine copiii.

Dar există şi o minoritate care simte româneşte. Care vede şi dincolo de burtă. Care citeşte, observă şi înţelege. Care are lacrimi în ochi când ascultă imnul şi citeşte poeziile lui Eminescu, Goga sau Coşbuc. Sunt oameni cărora li se strânge inima de fiecare dată când îşi amintesc cum au murit străbunicii şi bunicii noştri în Războiul de Întregire, în Basarabia şi Bucovina, în Ardeal. Care aprind în fiecare an lumânări în decembrie,