Nu e legenda, e realitate. Intr-una din zilele anului 1848, torentul volburos al casadei Niagara a incetat sa mai curga, iar printre stanci abia se furisa un firicel de apa, usor de trecut cu piciorul.
In ziua de 29 martie 1848, localnicii au putut sa vada ca apa din cascada a disparut, ramanand stancile goale si prundisul practic fara apa, informeaza Factroom.
Reactia publica in fata insolitului eveniment a fost diferita. Cei mai multi au manifestat prudenta, socotind ca trebuie sa fie ceva necurat la mijloc si in cateva ore s-a raspandit zvonul ca acesta este primul semn care vesteste sfarsitul lumii.
Unii insa n-au dat atentie zvonului si s-au repezit in albie, unde zaceau obiecte dintre cele mai bizare, pe care calatorii (n-as spune pentru acele vremuri turistii) le aruncasera in volbura apelor, fie sub imperiul unor superstitii, fie ca distactie: monezi, cutite, numeroase baionete, chiar si arme ramase de la razboiul napoleonian din 1812 si care apartinusera unor ofiteri francezi, refugiati in America, dupa prabusirea imperiului.
Altii s-au multumit cu simple bucati de roca, fiind convinsi ca provenienta lor de sub cascada le va pune candva in valoare. Nu greseau. Astazi asemenea raritati ating cote fabuloase, dar putini sunt cei care au transmis din generatie in generatie un pietroi sau o vechitura, gandind ca unui necunoscut stranepot ii va fi candva de folos.
In scurt timp, un cleric intrigat de faptul ca sfarsitul lumii se anunta intr-un mod atat de bizar, s-a apucat sa faca cercetari la fata locului si a descoperit ca in zona de confluenta a raului Niagara cu lacul Erie s-a format un pod de gheata masiv, care impiedica apa sa curga, degenerand un fel de bazin de acumulare.
In cursul noptii de 31 august insa, gheata s-a spart brusc, apa a navalit cu forta si a fost un mare noroc ca faptu
