Ascultam sâmbătă, pe Radio Romnânia Actualităţi, un comentariu referitor la buruieni. O apologie a acestor plante care au devenit dăunătoare abia după alungarea din rai a celor doi păcătoşi primari, Adam şi Eva. Abia apoi, după apariţia foamei care nu exista în raiul biblic, au căutat oamenii să cultive plante care să-i hrănească şi să le asigure existenţa de zi cu zi. Din acel moment buruienile au devenit duşmanul omenirii.

Au fost lovite neîncetat cu sapele şi exterminate pentru a face loc plantelor hrănitoare pentru umanitate, în vremurile moderne au fost exterminate cu ajutorul diverselor substannţe chimice şi în continuare sunt vânate de agricultorii care îşi protejează recoltele. Dar niciodata nu au dispărut. În fiecare an au reapărut şi şi-au urmat ciclul de viaţă devenind un fel de exemplu negativ pentru cei ce încearcă constant să le distrugă. Citate, proverbe chiar şi poveşti au fost inventate de oameni pentru a sublinia inutlitatea acestor plante dar şi rezistenţa lor în faţa prigoanei constante la care sunt supuse de umanitate. Ascultând acestă abordare a realizatorului Radio România m-am dus cu gândul la noul subiect care stăpâneşte mass-media românescă. Torţionarul Vişinescu a devenit brusc un etalon al răului suprem, al sistemului opresiv al anilor ’50, care a distrus în închisorile sale elita intelectuală şi culturală a României. Ca o buruiană rea, gârbovită de trecerea anilor, acesta nu vrea să dispară din mijlocul unei societăţi care se hrăneşte cu sânge, violenţă şi can-can. Drept urmare, televiziunile, presa scrisă, presa online şi cam tot ce poate fi considerat media în România l-au luat la ţintă. Un bătrân aproape senil, a devenit brusc subiectul numărul 1 de presă în România. Dezbateri cu oameni politici, invitaţi din sociatatea civilă, opinii ale intelectualilor care se ascundeau ca iepurii în anii de tristă amintire, toată floarea cea