Federaţia e solidară cu greviştii foamei de la Rapid. Dar nu atît de solidară încît să se ducă la brutărie pentru ei

FRF le-a adresat un comunicat suporterilor rapidişti aflaţi în greva foamei. Mesajul sublimat este că fanii protestează “împotriva cui nu trebuie”. Nu FRF şi LPF sînt de vină pentru situaţia în care se află echipa din Grant. Bine, dar protestatarii ştiau deja asta. E lucru cunoscut, FRF şi LPF n-au fost, nu sînt şi nu vor fi de vină pentru nimic. Nu au nici o responsabilitate pentru nimic. Sînt nişte entităţi foarte volatile care se evaporă şerpeşte cînd vine vorba de răspundere pentru propriile acţiuni.

Pentru un plus de siguranţă, comunicatul trimis greviştilor are şi un paragraf de bîrfe îndrăzneţe. Fanii primesc indicaţii în stil “policier” despre adevăraţii vinovaţi. Aceştia “trebuie căutaţi la cel mai înalt nivel managerial al propriei curţi”. Puternică metaforă, nu? Cum reuşesc federalii să fie şi familiari, şi elevaţi în exprimare! Suporteri, căutaţi, aşadar, o curte cu nivele manageriale, ce poezie gospodărească!, începînd de la coteţul cîinelui, acest “executive” pe probleme de securitate, şi terminînd cu board-ul din saivan.

După metafora curţii, urmează parodia compasiunii. Federaţia se declară “alături de grevişti”, iar Mircea Sandu “rămîne aceeaşi persoană deschisă dialogului sincer şi onest, pe care l-a avut şi doreşte să-l aibă în continuare cu suporterii echipelor româneşti”. Este adevărat că FRF s-a poziţionat diplomatic în relaţiile cu suporterii. Cînd LPF cerea (şi obţinea!) interzicerea bannerelor cu “brutăria” şi cu “Jos Sandu, Jos Dragomir!”, pe motiv că “incită la exterminare”, Federaţia făcea figură tolerantă. Să pună bannere, dar “numai în locurile anunţate”! Şi să nu fie “calomnioase”, un termen-umbrelă, sub care încap multe interpretări. După ce observatorii federali au smuls afişe din mîna copiilor şi