În România, va trece multă apă pe Dunăre până vom auzi de un război al brevetelor care în Statele Unite este în plină desfăşurare. în România de după ’89 domeniul cercetării este nu la pământ, ci sub pământ. Printre altele, două aspecte, dacă funcţionează normal sau tind spre normalitatea funcţionării, asigură impunerea respectului faţă de un stat: cercetarea care, susţinută financiar, stimulează concurenţa calităţii şi stabilitatea, la nivel superior, a echilibrului social în menţinerea optimă a unui număr rezonabil de locuri de muncă, necesar dezvoltării economice reale, nu doar pe hârtie, a statului român. Din păcate, toate guvernele, printr-o atitudine prin care îi umileşte pe români, decât să stimuleze cercetarea, au preferat varianta mai comodă a importării totale a ceea ce inventează alţii, transformând teritoriul românesc într-o colonie. Dar acest aspect ar mai fi cum ar mai fi, dacă toate guvernele nu ar fi transformat România într-un spaţiu comercial unde producători externi, mai mult sau mai puţin dubioşi moral, nu ar bombarda piaţa românească cu produse calitativ de mâna a doua. De asemenea, politica socială a tuturor guvernelor, foste şi actuale, nu protejează necesitatea menţinerii locurilor de muncă în domeniul cercetării. Mai concret, decât să facă foamea în România, decât să aibă o existenţă lipsită de satisfacţii profesionale, cercetătorii preferă să plece în Occident sau în Statele Unite, unde sunt apreciaţi la adevărata lor valoare. Această migrare a inteligenţei româneşti, stimulată de o politică financiară inadecvată, este o crimă la adresa dezvoltării economice şi sociale, este o crimă la adresa prestigiului naţional. în plus, din cauza inflaţiei, care este de actualitate la cote destul de ridicate în România, la care se adaugă povara taxelor şi impozitelor sufocante, deocamdată nu va exista nicio firmă particulară autohtonă care să aibă potenţ