E vorba de iredentismul maghiar. Cel care l-a determinat, in aceste zile, pe liderul unui partid din Ungaria, venit intr-o tabara de vara in Ardeal, sa faca o afirmatie incendiara. Si anume ca, in interesul ungurilor, isi poate asuma riscul unui conflict deschis cu Romania. Este grav. La fel de grav cum este sa constatam ca, in mod nelegitim, sub nasul autoritatilor de la Bucuresti, a fost preluata gratuit o buna parte din bunurile imobiliare ale Transilvaiei. Ca sa nu mai vorbim de tema incendiara a Fundatiei Gojdu.
Aparent, nimic din ceea ce se intampla nu ar trebui sa ne trezeasca revolta. Si, cu atat mai putin, sa genereze contrareactii. Afirmatiile unui lider politic ori ale altuia de la Budapesta ori ale unor fruntasi ai organizatiilor maghiare din Ardeal sunt, in mare masura, motivate politic. Sunt menite deci sa adune electorat. Miza fiind iredentismul, care mai are priza printre maghiarii mai putin instruiti. Tot aparent, desele repozitionari vizand autonomia Tinutului Secuiesc ar putea fi interpretate si ca o expresie a aspiratiei acestei etnii de a obtine, prin discriminare pozitiva, mai multe drepturi. Uriasele pierderi imobiliare, la o privire superficiala, ar putea fi efectul unor retrocedari. Iar Fundatia Gojdu, care valoreaza cateva miliarde de euro, poate fi interpretata de catre naivi pur si simplu ca o disputa juridica.
Ei bine, situatia nu este deloc asa. Tinutul Secuiesc este la un pas de secesiune. Organizatiile maghiare de acolo au pregatit, cu sprijin de la Budapesta, pas cu pas, o separare “pasnica” de Romania in interiorul si cu sprijinul Uniunii Europene. Tare mi-e teama ca generatia mea va trai aceasta tragedie. Afirmatiile unor lideri politici de la Budapesta, pe teritoriul Romaniei, cu ocazia diverselor manifestari, este deliberata. Menita sa pregateasa terenul psihologic. Nu numai pentru secesiune. Ci si pentru o autonomi
