De zece ani nu am fost la mare în România. În acest an, am hotărât să mă opresc pentru câteva zile într-o staţiune. Primul lucru ce l-am observat e că de un deceniu nu s-au schimbat prea multe lucruri.

Dar cel mai mult m-a surprins lipsa maşinilor din Republica Moldova. Nu am văzut niciuna, dar absolut niciuna (!). Am pus cap la cap principalele elemente ale unei vacanţe la mare – costurile şi calitatea serviciilor de transport, cazare, alimentare, distracţiile şi amenajarea staţiunii – şi am încercat să caut un răspuns la întrebarea din titlul acestui articol.

Transportul

În România la mare cel mai comod este să mergi cu maşina. Însă această plăcere te costă timp şi bani. Durează cel puţin 5-6 ore – două de la Chişinău până la Cahul, vreo jumătate de oră (cu puţin noroc) la vamă şi 3-3,5 ore pănă la una din staţiunile din judeţul Constanţa.

De regulă, o astfel de călătorie te oboseşte şi nu-ţi mai vine în aceeaşi zi să savurezi din plăcerile şederii la mare. Cât ţine de partea financiară, ar fi cam aşa: 60 de euro - cartea verde, 132 de euro – transportul (100 de litri de combustibil la preţ de 1-1,5 euro per litru şi încă 7 euro pentru rovinietă pentru 30 de zile).

Cazarea

Varietatea şi calitatea unităţilor de cazare în staţiunile româneşti nu s-au schimbat esenţial după revoluţie.

Deşi toate hotelurile şi pensiunile de stat au fost privatizate, noii proprietari le-au transformat în localuri de 2-3 stele, dar nu s-au grăbit să facă investiţii serioase pentru a spori gradul de confort. S-au construit mai multe vile particulare şi câteva hoteluri cu 4 stele, dar acestea nu acoperă creşterea permanentă a cererii.

Eu am stat la un hotel cu 4 stele, la preţ de 74 de euro pentru o cameră dublă. Deşi era un hotel construit recent, serviciile erau de calitate medie – restaurant deschis, meniu limitat, bazin de înot doar pent