Acţiunile Fondului Proprietatea (FP) doboară în aceste zile maxime istorice. Nu este, însă, neapărat cazul să tropăim de bucurie. Tabloul de la Bursa de Valori Bucureşti rămâne sumbru: lichiditate mai mult decât modestă, exerciţii de piaţă sporadice, emitenţi fără viaţă, proiecte încremenite de ani, indici cu măcar 50% sub maxime şi, în consecinţă, portofolii distruse ale investitorilor care au intrat în 2006-2007, peste toate scepticism, neîncredere, pesimism şi dezinteres. Nimic surprinzător: este imaginea deloc amuzantă a unei pieţe „bear“. Deja de şase ani plimbăm ursul la BVB.
În vara lui 2007, taurul ne-a aruncat din spinare şi peisajul s-a schimbat pe de-a-ntregul. Optimismul de atunci, alimentat de fluxurile externe şi dezmăţul de pe segmentul creditului, a fost frânt secvenţial şi totul a început cu un ecou al crizei împrumuturilor ipotecare din SUA într-un răstimp în care în România încă persista mirajul El Dorado-ului imobiliar.
Nu a fost fericită Bursa de la Bucureşti cu intrările de bani care au existat în real estate şi nici participarea la aventură nu a fost la fel de largă. Totuşi, putem aprecia că şi pe piaţa de capital am avut de-a face cu o bulă speculativă. Avansul exploziv al cotaţiilor şi convingerea investitorilor în creşterile viitoare (nu mai prindeţi SIF sub un euro!) ne spun deopotrivă acest lucru.
După un trend ascendent multianual urmează un trend descendent sau o consolidare de doi-trei ani. După o bulă speculativă însă, scenariul este diferit: cotaţiile lâncezesc ani buni la baza „cocoaşei“ pe volume derizorii. Explicabil: cei cu pierderi de 70-80% în portofolii nici nu vor să înstrăineze acţiunile pentru a marca o aşa pierdere, nici nu mai au bani noi şi nici curaj pentru alte achiziţii. În plus, fără acumulări, nimeni nu are interes să ridice piaţa. Bursa americană după anii ‘30, Japonia ultimilor 20 de ani şi o mu
