Satul Presaca Ampoiului din comuna Meteş, Munţii Apuseni, a ”găzduit” în urmă cu mai bine de 150 de ani una dintre cele mai sângeroase bătălii între români şi maghiari. Peste 600 de unguri au murit atunci, după ce au încălcat armistiţiul încheiat cu românii. În memoria acestora a fost ridicat un monument, iar groapa comună în care au fost îngropaţi străjuieşte şi azi drumul ce traversează satul.

În gropa comună de la Presaca Ampoiului au fost îngropaţi cei care au murit în ambuscada din 23 octombrie 1849. Faptul că în zona a avut loc un eveniment istoric este marcat printr-un monument impunător ridicat în apropierea movilei de pământ. A fost construit de maghiari în 1898 în amintirea conaţionalilor căzuţi aici cu 50 de ani mai devreme. Nimic nu aminteşte însă că aici au căzut şi mulţi români, dar şi de faptul că la Presaca Ampoiului a avut loc una dintre cele mai importante victorii româneşti din timpul Revoluţiei de la 1848.

Terenul de la Presaca Ampoiului este propice pentru a organiza o ambuscadă, iar relieful e permis românilor să se apropie de maghiari fără a fi văzuţi. Astfel, ungurii au căzut în capcana românilor. Aici au avut loc, în noaptea de 23 spre 24 octombrie 1848, lupte între români şi gărzile civile maghiare din Zlatna, provocate de faptul că ungurii nu au respectat armistiţiul dintre cele două părţi. Armistiţiul se referea la părăsirea totală a zonei de către maghiari. În sat există şi o legendă care are legătură cu evenimentele de atunci: un copil maghiar ar fi scăpat din ambuscadă ascuzandu-se sub fusta unei românce din Presaca.

Ulterior, acesta a ajuns ministrul transporturilor în administraţia din Imperiul Austro-Ungar şi drept recunoştinţă a construit calea ferată de pe Valea Ampoiului, care leagă Alba Iulia de Zlatna. Tot el ar fi finanţat şi construcţia monumentului. Linia ferată îngustă a fost construită în jur