Încep sã se vadã efectele calitãtii vietii în democratie. Bunicii, desi tineri (60-65 de ani), sunt adevãrate epave datoritã unui trai impus de conducãtori care nu-si iubesc poporul, în ultimii 23 de ani. La Cãminul de Îngrijire din Lonea nu se mai fac excursii sau actiuni de gen pentru cã din cele 39 de persoane, abia vreo 10 se pot deplasa. Directorul asezãmântului spune cã de câtiva ani, nu mai este ce a fost…

La ”cãminul de bãtrãni” din Petrila-Lonea, cum este cunoscut Centrul de Îngrijire si Asistentã Socialã pentru persoane cu dizabilitãti, viata pare a fi a unui ceasornic uzat peste mãsurã si a cãrui masinãrie a devenit o problemã. Dacã în urmã cu câtiva ani aici aveau loc multe actiuni care sã umple viata celor pentru care centrul a devenit casa lor, respectiv excursii prin judet si prin tarã, concursuri, partide sportive, sau cele care tineau treaz spiritul si comunicarea etc., acum lucrurile s-au schimbat. Desi vârstele celor cuprinsi în institutie sunt între 23 si 92 de ani, abia dacã se pot aduna câte 10 persoane care pot sã se deplaseze… Neputinta nãscutã din dizabilitãti, dar mai ales dintr-o viatã plinã de lipsuri, este atât de accentuatã în ultima perioadã încât a fost nevoie sã se renunte la multe actiuni care sã le condimenteze viata celor de aici.

”În 2006, când am venit eu la Centru, si pânã mai anii trecuti, bunicutii erau mai vivaci în ciuda handicapului fiecãruia. Puteam face actiuni frumoase. Acum nu stiu dacã strângem 10 oameni, din cei 39 câti avem acum la Centru, bunici care sã se poatã deplasa, sã urce scãrile Bisericilior, în excursiile pe care le organizãm. Banii sunt putini. Avem noroc cu sponsorii, dar nu avem cu cine… De exemplu, am renuntat la o excursie la Prislop pentru cã de la parcare, pânã sus la Bisericã si la izvor este un drum chinuitor pentru ei. I-am dus la Jiet, la Bisericã, si vreau sã vã spun cã abia am re