-AA+A
Virgil Raţiu - „Profetul de la Duba” Prozator optzecist, apreciat, preţuit şi lăudat, adulat pentru „Cărţile cu Alfonz”, una dintre cele mai izbutite cărţi ale „Generaţiei '80”, Virgil Raţiu a apărut nu de mult, cu o masivă carte de proză scurtă, „Profetul din Duba”, tipărită în condiţii foarte bune în colecţia „Opera Omnia. Proză scurtă contemporană” la Editura „TipoMoldova” din Iaşi, în cadrul unui proiect al Universităţii „Petre Andrei”, manageriat de scriitorii Valeriu Stancu şi Aurel Ştefanachi.
În tomul de 650 de pagini, Virgil Raţiu îşi pune unele personaje din preajma lui Alfonz, dar chiar pe el însuşi, să vâslească în „ape mai mici”, să trăiască într-o masă textuală de mai redusă întindere, cu alte cuvinte să se grăbească trăind, pentru a spune ceea ce li s-a dat din partea scriitorului, demiurg al universului său. Principial, personajul îşi consumă mai degrabă combustia interioară spre a ieşi din ţesătura întâmplărilor, însă Virgil Raţiu îşi adaptează strategia naratologică de maniera construcţiei destinului din secvenţe, care, aglutinate, redau holistic imaginea proiectului ficţional.
Adevărat e că „Profetul de la Duba”, prin numărul mare de personaje şi întâmplări, imprimă lectorului o dinamică aiuritoare, caleidoscopică, sugerând o existenţă rapidă, simultană în mai multe spaţii, care păstrează, însă, giroscopic ghidat, azimutul artisticităţii textului. Lucrurile devin mai liniştite, atmosfera mai calmă în schiţe, în care autorul lucrează cu sugestii auditive şi vizuale puternice, conturând personaje cu trăsături care se ţin minte, în situaţii deosebite. Enumerăm: „Dizidentul”, „Gloaba”, „Poetul”, „Mătuşa Vica”, „Vampirologu”, unele scurte, plecând de la o notaţie cu caracter de ştire, care dobândesc pe spaţii scurte expresie artistică.
„Profetul de la Duba” este un personaj popular, misterios şi hâtru, cu ziceri frizâ
