Mancatul pe fond emotional este modalitatea persoanelor deprimate de a se simti bine pentru cateva minute. Acest obicei este raspandit in special in randul nefumatorilor.
Persoanele care si-au facut o traditie din a deschide frigiderul ori de cate ori se simt deprimate, strasate, extenuate, se supraalimenteaza din dorinta de a-si satisface anumite nevoi emotionale.
Multi dintre cei care apeleaza la acest truc pentru a-si pacali emotiile sunt consienti de ceea ce fac. Unii ating punctul in care ajung sa se supraalimenteze pe ascuns, resimtind apoi o senzatie de vinovatie, promitandu-si mai mereu ca e ultima data cand vor apela la aceasta metoda de relaxare psihica. Altii folosesc mancarea ca pe un premiu, recompensandu-se pentru orice reusita, oricat de mica si nesimnificativa ar fi aceasta.
Exista, asadar, o senzatie de ‘’foame pe fond emotional’’ pe care o simtim cu totii din cand in cand, insa ignorarea ei o face sa apara tot mai rar. Persoanele care isi alimenteaza aceasta nevoie a subconstientului nu se satura niciodata, practic, satietatea fiind doar o iluzie de moment. Ele intra intr-un cerc vicios ajungand, daca nu se opresc la timp, sa sufere de afectiuni precum bulimia, supraponderabilitatea sau chiar obezitatea.
In realitate, cresterea apetitului pe fond nervos nu are nimic de-a face cu foamea, intrucat pofta de mancare cauzata de anumiti factori de stres apare brusc, si nu treptat, asa cum se intampla in cazul nevoilor fizice. De asemenea, foamea pleaca din stomac, creand o senzatie de disconfort fizic in cazul in care nu este satisfacuta. Nevoia psihica de a manca, insa, naste o nervozitate greu de controlat, persoana in cauza reusind sa se calmeze abia dupa ce se alimenteaza. Dupa acest moment apar regretele si sentimentele de vinovatie, frustrarile si senzatia de anxietate. In situatia in care mancatul reprezinta o reactie
