După lungi şi vii dezbateri despre care n-o auzit nici pupăza din tei, a intrat în vigoare noul Cod Rutier. Potrivit actului normativ amintit, şoferii nu au voie să facă aia şi aia, să fie foarte atenţi când se urcă la volan, sunt vizaţi şi bicicliştii şi mopediştii, care pe trecerile de pietoni se vor da jos de pe vehicule şi le vor folosi ca pietoni - asta-mi place mult -, iar proba teoretică de la examenul pentru permis este valabilă un an de la promovare.

Sigur, scopul e nobil: responsabilizarea participanţilor în trafic şi diminuarea numărului mare de accidente. Superb. Iar de joi, de când aceste dispoziţii sunt valabile, agenţii de la rutieră au împânzit drumurile ţării pentru a verifica prompt respectarea legii (eu nu cred că fac pândă; sau ar fi posibil?!).

M-am tot gândit ce deştepţi trebuie să fie oamenii ăştia ce-or dat o lege îmbunătăţită ca să salveze vieţi. Practic au găsit soluţia. Ce mai contează că nu avem drumuri? Ce mai contează că şi pe alea care se circulă, pe porţiuni însemnate se lucrează, şi de cele mai multe ori se merge doar pe-un sens? Cât de important e că în ultimele două decenii numărul maşinilor din România a crescut de "n" ori şi trebuie să folosească aceleaşi şosele ca în '89? Avem Cod Rutier şi îi suficient.

Bun. Numai că zilele trecute, venind dinspre Alba Iulia la Cluj, între Sântimbru şi Teiuş, am prins în faţă o basculantă care nu mergea cu mai mult de 50 de km pe oră, pe o porţiune de drum unde limita legală e mult mai mare. În spate s-a format o coadă interminabilă, iar un cârd de maşini venea din sens opus, aşa că era imposibil de depăşit. Singura zonă unde aş fi putut scăpa de maşina din faţă era un loc marcat cu linie continuă, dar cu vizibilitate mare. Numai că funcţionarii publici cu statut special erau la post şi aşteptau greşeala fraierilor care se chinuiau să circule pe drumul european (apropos sunt cetăţ