Cerinţa de apă din România a scăzut cu 12,92 mld mc de apă faţă de anul 1990, de la 20,4 mld mc de apă (cât era în anul 1990) la 7,48 mld mc de apă (cât s-a înregistrat în anul 2013), potrivit datelor ANAR (Administraţia Naţională Apele Române).
La nivelul anului 2013, cerința de apă este defalcată pe trei categorii de utilizatori: populație- 1,16 mld mc (15,51%), agricultură - 1,41 mld mc (18,85%) și 4,91 mld mc de apă (65,64%), cât este cerința de apă pentru sectorul industrial. În perioada 1990-2013, cerința de apă a scăzut dramatic în agricultură, respectiv cu 7,69 mld mc de apă, de la 9,1 mld mc de apă din anul 1990 la 1,41 mld de mc de apă cât este solicitată în anul 2013.
Resursele de apă ale României sunt relativ sărace și neuniform distribuite în timp și spațiu. Acestea însumează teoretic cca. 134,6 mld mc (fiind constituite din apele de suprafață- râuri, lacuri, fluviul Dunărea, Marea Neagră și ape subterane), din care resursa utilizabilă, potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice este cca. 38 mld. mc, potrivit datelor ANAR.
Din cauza regimului variabil al resurselor de apă din România, o parte din aceste resurse se scurg în perioadele de viitură, pe când, în perioadele secetoase, debitele scurse scad la valori foarte mici. Altfel, în prezent, regimul hidrologic înregistrează valori normale ale debitelor afluente şi, spun oficialii ANAR, nu se pune problema aplicării, în bazinele hidrografice, a Planului de restricţii şi folosirea apei în perioade deficitare.
Debitul Dunării la intrarea în ţară, în secțiunea Baziaş va fi staţionar, la valoarea de 2380 mc/s, fiind aproape la jumătate față de media multianuală a lunii august (4300 mc/s). Pe tot sectorul, aval Porţile de Fier, debitele vor fi în scădere. Există o rezervă suficientă de apă în lacurile de acumulare. Astăzi, în principalele 36 de lacuri de acumulare exis
