Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la minunatul nostru judeţ, la perspective şi la viitorul tinerilor, îmi dispare zâmbetul. Zalăul e mic şi tineretul nu are ce să aleagă. Preferă să ia calea străinătăţii pentru un trai mai bun. Cei care au plecat, dar care mai vin din când în când în vizită la părinţi, pe meleaguri natale, au termen de comparaţie şi ştiu să facă diferenţa între un trai decent şi un trai de pe o zi pe alta. Într-un oraş atât de mic, la Zalău, n-ai ce să alegi. Parcă toată lumea cunoaşte pe toată lumea, iar să iei autobuzul din centru până la Perla e de bun simţ. La Zalău, totul este în creştere de la lună la lună şi de la an la an. Creşteri nu tocmai prielnice. În ultima vreme a crescut numărul tinerilor absolvenţi care nu şi-au găsit o slujbă după finalizarea studiilor, a crescut numărul instituţiilor care-şi trimit angajaţii în şomaj, a crescut numărul cerşetorilor, a bolnavilor cu diferite afecţiuni dar şi al muncii la negru. Cum să nu crească toate astea, inclusiv munca fără forme legale, atâta vreme cât statul pune biruri grele în cârca tuturor celor care încearcă să-şi dezvolte o afacere pentru a nu mai depinde de nimeni. Mulţi au condamnat veche guvernare, dar nici cei care acum sunt acum “sus” nu dau semne de revigorare, chiar din contră. Mulţi l-au acuzat pe Boc, că a tăiat salarii şi pensii, dar acum … e tot la fel! Au început din nou disponibilizările, scumpirile de tot felul, s-au mărit taxele şi românul realist de felul lui ştie că e doar începutul. Pe zi ce trece, parcă omul de rând s-a obijnuit cu lipsurile. Se spune foarte mult în ultima vreme că la noi în ţară nu se munceşte. Cei care vin de afară şi care au lucrat pentru străni mărturisesc că, acolo ziua de muncă, e flux continuu. Acolo, în afară cu siguranţă viaţa e grea, însă traiul şi grija zilei de mâine nu sunt atât de persistente ca aici. Nesiguranţa, lipsa pe