Cel mai recent film al regizorului Corneliu Porumboiu, „Când se lasă seara peste Bucureşti sau metabolism”, care a fost proiectat luna aceasta în competiţia Festivalului de la Locarno, reprezintă „cinema-ul românesc în cea mai pură formă", dar este „puţin probabil să fie lansat în cinematografe", conform cronicii realizate de Indiewire.

Publicaţia Indiewire consideră că: „Oricine a urmărit direcţiile din cinematografia mondială, în ultima decadă, a remarcat tendinţele stilistice apărute în Noul val românesc, care a câştigat capital de imagine în 2008, cu aclamatul «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile», unul dintre numeroasele filme româneşti care arată o predilecţie pentru cadre lungi şi filmări în timp real”.

Cadrele lungi, prezente şi în lungmetrajele lui Porumboiu

Aceste tendinţe stilistice ale Noului val românesc pot fi observate şi în peliculele regizorului Corneliu Porumboiu. În ceea ce priveşte primele două lungmetraje ale lui Porumboiu, „A fost sau n-a fost" şi „Poliţist, adjectiv", Indiewire scrie că regizorul a excelat în „prezentarea înclinaţiilor estetice ale Noului val românesc”. Mai mult, preferinţa lui Porumboiu pentru cadrele lungi iese şi mai mult în evidenţă în ultimul său film, „Când se lasă seara peste Bucureşti sau metabolism".

Pelicula - despre regizorul care are o aventură cu o actriţă ce joacă un rol secundar în filmul său şi pentru care decide să scrie o scenă de nuditate - este compus din aproximativ 17 cadre, iar multe dintre ele cuprind discuţii despre tehnicile pe care însuşi Porumboiu le foloseşte în lungmetrajele sale.

În primul cadru lung, regizorul din film, Paul (Bogdan Dumitrache), vorbeşte chiar despre „valoarea unui cadru lung". În pofida cadrelor lungi, „Când se lasă seara peste Bucureşti” cuprinde „numeroase momente care răsplătesc răbdarea" spectatorului, sunt de părere comenta