Zicala “dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, îl vei avea” a fost valabilă şi în cazul primului român condamnat la închisoare pe viaţă după Revoluţie. “Vieţaşul” şi-a dorit libertatea şi a avut-o datorită talentului său, pictura. La finele anului trecut, Remus Tudor (46 de ani) a fost eliberat. S-a distrat în Amsterdam, iar de curând a revenit în ţară.
În închisoare, Remus Tudor îşi jurase că atunci când va vedea iar lumina zilei, va vizita lumea, se va distra şi va încerca să îşi vândă tablourile în Olanda şi în Anglia.
Şi asta a făcut: după ce a fost eliberat, Remus a ajuns în Amsterdam, unde se pare că a uitat de cei 22 de ani grei de pârnaie.
A admirat paradele gay ale oraşului, a mers în Cartierul Roşu şi a pozat prostituatele la geam, a reuşit să îşi închirieze o casă, a reînceput să picteze şi a făcut sute de fotografii. Şi-a făcut mai multe amice şi, se pare, şi o iubită.
De ceva vreme s-a întors în România, dar nu vrea să stea mult timp. Acum, Remus intenţionează să plece în altă ţară, unde speră ca tablourile lui să se vândă mai bine. Închis la vârsta de 23 de ani pentru crimă
Remus Tudor a fost închis în aprilie 1990. Avea 23 de ani şi era instalator. A fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru omor deosebit de grav, după ce şi-a ucis o colegă de serviciu (despre care se spunea că era, de fapt, iubita lui).
El a devenit primul “vieţaş” al proaspetei democraţii. A fost închis la Brăila, Mărgineni, Jilava, Craiova, Rahova, Giurgiu. I-a avut colegi de detenţie pe Miron Cozma şi fraţii Cămătaru.
A ajuns cunoscut datorită picturilor realizate în închisoare, dar şi pentru numeroasele procese intentate penitenciarelor din ţara noastră.
