► Există o legendă care circulă pe Internet, despre cum un ou poate fi “fiert” dacă e pus, timp de vreo oră, între două telefoane mobile care vorbesc unul cu celălalt. A apărut prima dată în 2000, pe site-ul inventat al unui sătuc britanic inventat, tocmai pentru a face mișto de toți ăștia care caută numai relele în orice tehnologie nouă. De altfel, exagerată tare (acum se făceau floricele între mobile), ideea a fost folosită, ca reclamă, de o companie care făcea căști Bluetooth. Ideea fiind că telefoanele mobile folosesc microunde, iar microundele încălzesc țesutul viu fix ca în cuptorul cu același nume. Ei bine, e o vrăjeală cît casa, și poate fi demontată cu un calcul scurt: un telefon mobil are un maximum de putere emisă de vreo 2 wați, dar media emisiei e de 0,25 W. Să presupunem că toată puterea emisă e absorbită de oul dintre telefoane (foarte exagerat, dar hai să presupunem). Rezultă că, într-o oră, în ou intră 2 x 0,25 x 3.600 s = 1.800 Joules de energie. Adică 428,5 calorii (cu “c” mic, nu ca alea de le numărăm în mîncare, cu “C” mare). O calorie este cantitatea de căldură care încălzește un gram de apă cu un grad Celsius. Deci, dacă un ou are vreo 50 de grame, rezultă o creștere în temperatură cu vreo 11 grade (am căutat prin tabele, iar oul are o căldură specifică de vreo 0,76 calorii/gram, se încălzește mai repede ca apa). Plecînd de la temperatura camerei, 21 de grade, rezultă că oul ăla, după o oră de stat ca proasta între două telefoane pornite, se “înfierbîntă” pînă la 32 de grade, foarte departe de a fierbe. Cred că voi v-ați înfierbînta mai tare dacă ați sta așa, degeaba, o oră. Asta nu înseamnă că n-ar trebui să vorbiți cu căști. Preventiv, că nu vă costă nimic.

► Nu se mai fac, taică, lucrurile ca altădată. Uite, par egzamplu, becurile. Lasă-le deoparte pe alea șmechere, care țin mii de ore și costă o căruță de bani. Vorbim despre bec