Dincolo de avantajele şi dezavantajele fiecărui sistem de impozitare, dincolo de valenţele pe care le-ar fi avut şi le mai are sau nu le mai are cota unică ȋn România – pe care nu le vom discuta acum -, vă propun mai jos un scurt exerciţiu de logică:
1. Adrian Papahagi, acum câteva ore pe o reţea de socializare:
Sistemul de impozitare nu ține de cifre, ci de dreptate. Cota unică e echitabilă, fiindcă pune aceeași povară relativă pe umerii tuturor. (…)
Logica perversă a stângii vrea ca succesul/munca/timpul/capitalul investite/obținute suplimentar să fie penalizate. Impozitarea progresivă pedepsește toate aceste virtuți sau investiții impunând cote din ce în ce mai ridicate pe măsură ce profitul/venitul sunt mai mari. Lucru strigător la cer, fiindcă introduce arbitrariul și elimină dreptatea. Ca să nu mai vorbim de efectele practice perverse: încurajează corupția și evaziunea, elimină predictibilitatea, gonește investitorii și generează delocalizări.
Iată de ce gândirea de dreapta e dreaptă, iar cea de stânga e injustă. Aici nu e vorba de modele fiscale complexe, ci de valori elementare: dreptate, echitate.
(sublinierile ȋmi aparţin)
2. Aproape toate ţările occidentale folosesc o formă sau alta de impozitare progresivă. Cota unică o ȋntâlnim preponderent ȋn ţări din Est precum Rusia sau Belarus.
Rezultă că:
3. Adrian Papahagi consideră că aproape tot Occidentul are un sistem de impozitare pervers, de stânga, strigător la cer, arbitrar şi injust.
verde ȋnchis: ţările cu cotă unică
cenuşiu: ţările cu impozitare progresivă
https://www.facebook.com/andrei.pantu83
Dincolo de avantajele şi dezavantajele fiecărui sistem de impozitare, dincolo de valenţele pe care le-ar fi avut şi le mai are sau nu le mai are cota unică ȋn România – pe care nu le vom discuta acum -, vă propun mai jos un scurt exerciţiu
