Coboară din Duster-ul lustruit bine şi cu multe cruciuliţe atârnate de oglinda retrovizoare. Are guşa proaspăt rasă, pregătit parcă de un city-break, ca într-o reclamă de pe un site de turism. Ne fixează cu privirea în timp ce îşi trage haina de piele peste umeri. Trece strada şi vine direct spre noi. „Se poate urca până sus?”, ne întreabă el. Vroia să afle dacă e deschisă Şoseaua Transalpina. I-am explicat că, deşi este 1 mai, încă mai este zăpadă pe asfalt, iar autorităţile nu s-au sinchisit să bage un utilaj pe drum. „Nici cu 4X4 nu se poate? Cu Duster-ul?”, a revenit el mândru de autoturismul produs la Mioveni pe care îl stăpânea din spatele parbrizului împopoţonat de crucifixuri mai mici şi mai mari.

Atunci l-am depistat, l-am etichetat şi l-am catalogat. Era un loganist. Loganiştii sunt acei conducători auto care şi-au petrecut majoritatea vieţii de şofer într-o Dacie. Odată cu programul Rabla, au dus vechea Dacie la casat şi cu banii de la ciorap şi-au luat un Logan. Cei mai înstăriţi dintre loganişti şi-au luat Duster-uri, că doar sunt 4X4. Loganistul nostru, posesor de Duster, nu putea să conceapă că autoturismul său cu tracţiune integrală nu va putea să răzbească prin nişte nămeţi de zăpadă, fie ei şi pe vârful unui munte.

Tot întâlnesc loganişti, de fiecare dată când ies pe foarte proastele drumuri din România. Am constatat, însă, că nu avem de a face numai cu loganişti cu Logan, ci şi de altfel de categorii. Loganiştii şi-au luat şi autoturisme Opel, Volkswagen sau BMW, dar le conduc ca pe nişte Dacii. „Ţara e mică, dar fără drumuri, pare mare”, spunea o vorbă. Cu mulţi loganişti la volan, ţara pare şi mai mare.

Coboară din Duster-ul lustruit bine şi cu multe cruciuliţe atârnate de oglinda retrovizoare. Are guşa proaspăt rasă, pregătit parcă de un city-break, ca într-o reclamă de pe un site de turism. Ne fixea