I-a fost sortit să vină pe lume într-o clipă blestemată. O manevră greşită la naştere l-a condamnat să-şi ducă zilele încă de la început, fără braţe. Ion Nedelcu, din Dumitreşti, sortit să fie, parcă, „răţuşca cea urâtă” a familiei sale, formată din opt surori şi doi fraţi, a reuşit chiar şi aşa, fără braţe funcţionale, să ajungă la 81 de ani, muncind. Împreună cu soţia sa, Alexandrina, de 67 de ani – a cărei putere de sacrificiu, veţi vedea, este uimitoare – a crescut şi a făcut oameni trei copii, ba chiar le-au ridicat şi case. Şi împreună cu ea îşi trăieşte bătrâneţea, chinuiţi amândoi de dureri trupeşti şi de nevoi pentru care n-au bani să şi le poată alina... Doi oameni simpli, două suflete, două vieţi împletite de destin într-una singură, până când moartea le va despărţi...
Ca să înţelegeţi mai uşor povestea ce urmează, imobilizaţi-vă mâinile şi încercaţi, de pildă, să vă... legaţi şireturile. Sau să muşcaţi dintr-o felie de pâine. Să vă îmbrăcaţi. Să mergeţi la toaletă... Să vă spălaţi pe dinţi... Şi exemple cu lucruri dintre cele mai simple din viaţa cotidiană, care nouă ne sunt atât de fireşti încât nici nu le mai conştientizăm, ar putea continua la nesfârşit! Dar încercaţi, totuşi, ca să vedeţi cam cum a reuşit să treacă prin viaţă nea Ion, din Dumitreşti.
Nea Ion, poreclit, în bătaie de joc, „Ciolacu”, bărbatul care nu s-a putut folosi de propriile braţe niciodată în viaţa lui... Acum, octogenarul nu prea mai are de dus lupte. S-a retras, alături de femeia vieţii lui, Alexandrina, din coşmelia din pădure, dinspre Poiana Cireşului - „că acolo nu aveam apă şi era tot mai greu” - în două cămăruţe amărâte din casa unuia dintre cei trei fii. Casa lui Viorel, „săracu... Că parcă nu eram şi aşa vai de capul nostru... L-a părăsit nevastă-sa, a luat-o şi pe fata lor şi a plecat. Şi măcar de era numai asta, dar i-a dat lui fi-miu scăldătoar