Pe terenul minat de grjile zilnice, dominate de îngrijorarea pe care o manifestăm în fața unui viitor incert, de neâncrederea în posibilitatea schimbării, asistăm la un continuu proces de dezumanizare și depersonalizare a ființei umane, urmare a schimbărilor prin care a trecut omenirea de-a lungul timpului.

Rezultatul? O societate consumeristă, dominată de egoism și individualism, de neputință și indiferență, de răutate și ură, în care valorile se răstoarnă, schimbându-și instantaneu semnul din pozitiv în negativ, iar gândirea este fixată aproape obsedant în jocul dintre absolut și relativ…

Deseori avem în față fețe plictisite, absente, insensibile și indiferente la ceea ce se întâmplă în jur, de parcă nimic n-ar fi important și nimic n-ar exista cu adevărat frumos în viață…

Semne ale degradării morale și spirituale, ale unui declin care ne arată că suntem pe buza prăpastiei, că drumul ales se îndreaptă spre autodistrugere, spre ștergerea conștiințelor, spre eliminarea credinței și a iubirii…

Trăim într-o lume în care totul este prea agitat, contorsionat, instabil, oscilant. O lume în care cei mai mulți luptă cu disperare pentru supravețuire, nutrind mereu speranța de mai bine.

La un moment dat apare însă descurajarea, mai ales atunci când întrevedem soluții dar nu putem contribui cu nimic la rezolvarea lor, întrucât suntem zilnic expuși derutei, refuzului, repetabilei umilințe, lipsei de solidaritate…

Pentru că, cea mai mare tragedie nu este alta decât neputința în fața realităților dure, distanța tot mai mare dintre oameni, cauzată de lipsa acută de comunicare și înțelegere care ne învăluie, ne încețoșează mințile și sufletele… Ca de altfel și faptul că, în genere, omul, care atât prin stilul în care este abordat, cât și prin aroganța și permanenta încercare de a fi pus la zid, este redus în final, la condiția de