Teodor Stanca este unul dintre cei aproximativ două milioane de români care au suferit de pe urma represiunii regimului comunist. A fost condamnat pentru participarea la revolta studenţilor timişoreni, iscată de Revoluţia Maghiară din 1956.

Teodor Stanca a fost condamnat la opt ani, din care a executat şase ani şi trei luni de închisoare. A trecut pe la Gherla, iar apoi a ajuns la Balta Brăilei. Este unul din numeroşii arestaţi din cauza ideologiei, care au pus umărul la realizarea canalului Dunăre - Marea Neagră.

Este un om care ştie ce au însemnat închisorile comuniste, aşa că salută iniţiativa Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) de a solicita Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti începerea urmării penale împotriva fostului comandant al închisorii Râmnicu Sărat, locotenent-colonel (r) Alexandru Vişinescu (88 de ani), pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

„Nu m-a surprins reacţia lui Vişinescu când a fost luat la întrebări de jurnalişti. S-a manifestat exact aşa cum sunt cei din structura securistă, oameni care nu au niciun fel de remuşcare. Ei dorm foarte liniştiţi cu toate crimele la care au fost părtaşi”, a declarat Teodor Stanca, preşedintele Asociaţiei Deţinuţilor Politici din judeţul Timiş.

Regretul lui Teodor Stanca este că nu s-a dorit niciodată, după Revoluţia din 1989, ca cei care au participat la crimele comunismului să fie judecaţi. Ba din contră, ei au beneficiat de un sprijin înverşunat. Acum, 24 de ani mai târziu, prea puţini torţionari mai sunt în viaţă.

„Noi i-am avut la dispoziţie, după Revoluţie, pe toţi cei care au contribuit la crimele comunismului. În perioada aceea aproape toţi directorii de închisori, de la Gherla, Aiud, Râmnicu Sărat, Sighet etc., erau încă în viaţă. Şi în mod firesc tre