Sunt anticipabile cateva schimbari tematice pe termen mediu in lumea de astazi. Enumar cinci dintre ele si le caracterizez succint.
Prima se refera la cercetarea stiintifica si innoirea tehnologica. Asa cum se prezinta in momentul de fata, cercetarea stiintifica este concentrata asupra experimentelor si interogatiilor ce pot avea un raspuns experimental. Ea sta sub presiunea rezolvarilor practice de probleme de viata foarte importante: combaterea diferitelor forme de cancer, gasirea de energii alternative, asigurarea unui mediu inconjurator favorabil vietii etc. Asa fiind acum lucrurile, sunt greu de intrevazut schimbari majore in tabloul general al naturii, chiar daca in deceniile ce vin vor fi multe descoperiri stiintifice cu efecte tehnologice. Doua dintre ele vor avea efecte in relatia dintre state: folosirea energiei solare in alimentarea avioanelor, cum arata probele ce au loc in zilele noastre, si folosirea robotilor in operatiunile militare, cum s-a si facut deja in lupta impotriva teroristilor.
A doua se refera la cresterea complexitatii in modernitatea tarzie. Mecanismul de propulsie al societatii moderne, alaturi de acumularea capitalului si relatia dintre munca si capital, care este „diferentierea", isi va spune din plin cuvantul. Vom avea societati tot mai fragmentate si decentrate. Abia acum se realizeaza intuitiile lui Max Weber, Parsons si Luhmann. Rezultatul general este o crestere necontenita a complexitatii, care sfideaza mijloacele actuale de stapanire a acesteia si pune acut intrebarea straveche: spre ce lume ne indreptam?
A treia se refera la epuizarea modelului de dezvoltare pe care l-am mostenit din epoca industrializarii. Se trece, pe scara crescanda, la tematizarea „limitelor" posibilitatilor de crestere economica in modelarea industriala si, tot mai mult, la recunoasterea „limitelor" civilizatiei industriale. „Omenirea e
