„Veşnicia s-a născut la sat, iar filosofia la crâşmă”.
Cel ce-a pus cârciuma-n drum, ăla n-a fost om nebun. A fost un iubitor al înţelepciunii, recte un filosof. El ştia exact că înţelepciunea unui bărbat nu poate funcţiona la parametrii optimi decât departe de gura sâcâitoare a nevestei şi în apropierea unor indivizi cu potenţial stimulativ, numiți în limbaj colocvial prieteni de pahar.
Ce este un prieten de pahar ?
În esenţă, este un soi de frate de cruce, dar mai puţin dramatic. Prietenia paharului se bazează pe principii solide şi asemănări izbitoare între indivizi, cum ar fi atracţia pentru chef şi voie bună, bârfă şi îngurgitare de lichide cu variabile proporţii de alcool. În ziua de azi nu mai este la modă să îţi crestezi mâinile şi să îţi uneşti sângele cu al amicului. În plus, acest obicei nu este igienic şi nici amuzant. Şpriţul, în schimb, are aceleaşi efecte benefice şi în plus nu rişti să primeşti hepatita odată cu noua prietenie închegată.
Pe vremuri, oamenii mergeau duminica la biserică. Era un mod de a sărbători ziua a şaptea, cea în care se presupune că Dumnezeu s-a odihnit după înfăptuirea lumii. În zilele noastre, oamenii sărbătoresc uşor diferit, după cum sărbătoresc şi ziua muncii prin lipsa acesteia, cu adaos de bere şi mici. Omul modern îl celebrează pe Dumnezeu identificându-se cu El, devenind omnipotent şi pricepându-se deopotrivă la artă, filosofie, matematică, fizică şi chimie.
Intelectualul de duminică este cel care fuge de acasă pentru a bea o bere departe de ochii ascuţiţi ai nevestei, cei pe care îi simte mereu în ceafă. Odată ajuns pe teritoriul sacru al cârciumii favorite, Mihăiță Nefericitu` devine Michael l`Intellectuel. În primă instanță, limba română devine neîncăpătoare pentru grandioasa personalitate a eroului nostru, astfel încât acesta începe a prinde posturi străine, care îi permit să fie inept a
