Primul popas in Grecia, dupa sute de kilometri de condus prin Romania si Bulgaria, nu-i tocmai pentru a simti spiritul locului. Si totusi, in micul sat Akritochori, la Vila Belles, pe malul lacului, ne-am simtim tratati regeste de gazdele noastre.

Alexander, receptionerul, un baiat tanar si inimos, face tot ce poate sa ne simtim ca-n vacanta. Nu are prea multi clienti, criza, bat-o vina!, de aceea ne rasfata pe toate partile.

Indicatiile sale pentru a lua masa in sat sunt binevenite. La singura taverna unde vedem doi oameni stand uitati de timp la masa chiar se poate comanda ceva, in ciuda faptului ca ora pranzului expirase deja de ceva vreme.

Daca eram in Franta, in Spania sau in Italia, adio pranz tarziu! Acolo, dupa ora 17.00, greu mai poti lua masa, caci bucatarul are si el programul lui, nu sta zi-lumina la dispozitia oricarui intarziat, cand are chef turistul ratacit.

Dar suntem in Grecia, slava zeilor!, iar la micuta taverna din centrul satului Akritochori bucatarul e chiar proprietarului afacerii care n-a tras obloanele in razboiul cu criza.

Alexandros, cu sortul sau negru plin de mirosuri imbietoare pentru orice infometat calator, da imediat verdictul: “Sigur ca se poate! Ce doriti?”

Ridicam timid din umeri. Obositi pana si-n papilele gustative, greu ne vine sa scoatem pe masa cererea noastra culinara.

De la masa vecina, cuplul care-si savureaza in pace mediteraneana ultimele ramasite ale unui pranz ce paruse indestulator, ne sare in ajutor. Lunganul cu zambet permanent si cu ochelarii blocati pe nas simte deruta musafirilor si rosteste convins: “Aici gasiti cel mai bun buffalo din regiune”.

Buffalo!? Hai, chiar ca suna bine! “Da, da, nu glumesc, uitati in farfuria mea, noi tocmai am mancat si e minunat! No fats! No colesterol! Iar Alexandros gateste extraordinar”, suna sentinta pronunta intr-o engleza mai buna de