O dată cu extinderea NATO , Marea Neagră a devenit un punct de intersectare a frontierelor geopolitice şi geo-economice .Pentru Rusia ,valoarea strategică a Mării Negre este dată de controlul resurselor energetice din Caucaz şi Marea Caspică. Principala responsabilitate a flotei ruse din Marea Neagră este să contracareze oricare atac naval îndreptat spre peninsula Crimea, care chiar dacă face parte din teritoriul Ucrainei este locuită în marea majoritate de o populaţie de origine rusă . Punctul de acces din Marea Azov spre coridorul Donului dintre Rostov pe Don şi Volgograd(ex-Stalingrad) este ruta energetică vitală pentru Rusia. Pierderea controlului asupra acestei regiune echivalează cu un dezastru pentru Moscova , care ar fi lipsită de imensele resurse energetice din Caucaz.

O retrospectiva istorică a flotei militare ruse din Marea Neagră

Din a doua jumătate a secolului al XVIII lea, Rusia a început să depună mari eforturi în lupta pentru accesul la mările sudice, reuşind să întemeieze baze permanente în Marea Azov şi Marea Neagră. Principalul adversar în calea marinei militare ruse era flota otomană. După războiul ruso-turc din 1768-1774 încheiat prin Tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi, imperiului rus i-au fost cedate teritoriul Yedisan între râurile Nipru şi Bugul de Sud, Kubanul, Azovul, Taganrog şi Kerci. În acelaşi timp hanatul Crimeii devenea independent. Încă din 1773 se constituie o Escadră a Mării Negre având la bază Flotila din Marea Azov.Începând cu 1775 construcţia de nave de război se mută pe şantierele navale de pe râul Don.În 1778 este întemeiat oraşul-port Herson . Prinţul Grigori Potemkin, Guvernator-general al Novorosiisk este personajul central care a contribuit la succesul tuturor acţiunilor întreprinse de Rusia în Marea Neagra ,fiind identificat de istorici ca întemeietorul Flotei ruse din Marea Neagră.

Crimea