Doamna Eva Jurca locuieşte pe strada Crividia, la numărul 82, şi, pe lângă cei optzeci şi doi de ani ai dumneaei, are şi un ascuţit simţ al proprietăţi.
Explicabil şi just, din
moment ce tot ce a agonisit, aici intră şi terenul de peste drum de casă, este datorat muncii soţului său care a trudit la mină, dar şi spiritului ei de femeie cumpătată în toate. Este de înţeles, într-un asemenea context, de ce bătrâna a fost rănită sufleteşte atunci când şi-a văzut o bucată din holdă făcută harcea-parcea de utilajele celor care au făcut rigolele pe strada Crividiei.
Fără să primească
o explicaţie, dar, mai ales, fără ca, în prealabil, să i se solicite permisiunea sau să fie întrebată dacă are pretenţii băneşti, atunci când s-a făcut rigola gardul terenului i-a fost mutat cam un metru şi ceva spre interior, către deal. Asta înseamnă că, dacă ţinem seama că lungimea terenului, spre drum, este cam de o sută de metri, dacă nu mai mult, dintr-un foc i-au fost furate câteva sute de metri pătraţi de pământ, cu care bătrâna a rămas doar în acte, numai bună, ca să plătească mai departe impozit pentru el.
Pe lângă asta
mai vine şi bătaia de joc cu care i-a fost pus înapoi gardul după ce toate sălciile dinspre drum i-au fost tăiate. Pe alocuri gardul de abia se ţine în picioare, iar în alte câteva locuri pur şi simplu nu a mai fost ce să fie pus la loc. Noroc că i-a sărit în ajutor un vecin.
Acesta este un exemplu
despre cum arată, uneori, la Vulcan, respectul faţă de proprietatea privată atunci când eşti om simplu, fără propte şi relaţii la organe. Dar ce să ne mirăm, pentru că, atunci când cu introducerea în subteran a cablului electric care alimentează telegondola, tot aşa s-a întâmplat. Ştiu chiar eu pe cineva care, la vremea aceea, zicea că el nu se lasă, că aia, că ailaltă. M-am mirat, însă, ca, după
