În urmă cu 52 de ani începea construcţia Zidului Berlinului, unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Războiului Rece. Construcţia a început în noaptea de 12-13 august, când autorităţile RDG au închis graniţa dintre Berlinul de Est şi Berlinul de Vest, iar trecerea frontierei a fost declarată ilegală. Mai întâi a fost instalat un gard din sârmă ghimpată, iar fundaţia zidului de beton avea să fie pusă trei zile mai târziu.

Cauzele construirii Zidului trebuie căutate cu mulţi ani în urmă, în divizarea Germaniei postbelice şi a capitalei sale în cele patru zone de ocupaţie, precum şi în izbucnirea Războiului Rece între foştii aliaţi din timpui celui de-al doilea război mondial. Pe măsură ce relaţiile dintre URSS şi celelalte puteri Aliate s-au deteriorat, Germania a devenit câmpul unei competiţii între cele două tabere şi punctul de confruntare între două ideologii rivale.

În 1949, Germania a fost în mod oficial divizată în două ţări: Republica Federală, de partea occidentală, şi Republica Democrată, de partea sovietică. Berlinul, aflat în interiorul RDG, şi-a păstrat vechiul statut şi zonele de ocupaţie distincte. Însă ca oraş controlat pe jumătate de puterile occidentale, o insulă democratică în interiorul unei ţări comuniste, Berlinul a devenit un ghimpe în coasta sovieticilor.

Libera circulaţie dintre Berlinul de Est şi Berlinul de Vest le-a permis locuitorilor din RDG să vadă cum se trăieşte în zona occidentală şi, atraşi de nivelul de trai de aici, să părăsească Germania comunistă. Se estimează că circa 2,7 milioane de oameni au părăsit RDG între 1949 şi 1961. Pentru economia unei ţări ce se refăcea de pe urma unui război devastator, acest exod către Vest a creat foarte mari probleme, mai ales în condiţiile în care jumătate din aceşti oameni erau tineri sub 25 de ani. Din cauza acestei migraţii masive către vest, economia Germaniei democrate