Există vreun argument de etică socială care să justifice impozitarea diferită la venituri egale?
Se dau trei femei de vârstă mijlocie, să zicem 45-50 de ani, cu profil demografic asemănător: doi copii căsătoriţi la casele lor, dar fără vreo traiectorie profesională genială în spate sau perspectiva vreuneia în viitor; stare de sănătate similară, adică nici prea prea, nici foarte foarte; proprietare (cu soţul) de apartament socialist în Bucureşti şi casă bătrânească (moştenită) în comuna din apropiere.
Tanti Nuţi munceşte cu carte de muncă la o patiserie postsocialistă, unde prestează la greu până la 50 de ore pe săptămână pentru 1.500 lei pe lună brut. Tanti Mimi a prins o fereastră şi s-a pensionat anticipat, ceva amestecat cu un mic caz de boală (fictiv), s-a mutat cu soţul în casa de la ţară, iar apartamentul din Bucureşti l-au dată în chirie cu 750 lei. Cu tot cu pensia ei, ajunge tot pe la 1.500 lei pe lună.
Doamna Nineta a fost profesoară de rusă în tinereţe, dar cum această materie a fost lustrată din învăţământ după revoluţie mult mai eficient decât foştii securişti şi activişti PCR, a trebuit să se apuce de altceva. Deci s-a recalificat jurnalistă la o publicaţie relativ obscură, dar cu o piaţă stabilă de gospodine şi mămăici aspirante, unde este plătită în principal pe drept de autor (la limita legii, fireşte) cu 1.500 lei pe lună.
Bun, asta fiind situaţia, întrebarea de bază la care niciun guvern, partid sau analist din kommentariat n-au reuşit să răspundă convingător până acum este următoarea: de ce persoane aflate în situaţii socio-economice similare, la acelaşi nivel de venit, trebuie să plătească impozite diferite? Deoarece aşa se întâmplă: tanti Nuţi cotizează la stat pe cartea ei de muncă cam 45% din cât îl costă pe patron locul de muncă; tanti Mimi plăteşte parţial contribuţii sociale, plus un impozit pe
