Cu banii furaţi de la statul român de pe urma unui contract de armament supraevaluat, un spion mituieşte întreaga clasă politică dâmboviţeană

5 aprilie 1933. Editorialul din „Adeverul”, „Senatul şi afacerea Skoda”, avertizează:„ (…) s-au găsit dovezi că Szeletzky sabota ofertele industriei române, dar nici un document din care să rezulte că industria română a sabotat furnitura Skoda. (…) afacerea Skoda a devenit afacerea Szeletzky, o chestiune ce părea de interes superior naţional a devenit o afacere penală în care este implicat un singur om, care ar avea să răspundă în faţa justiţiei militare, în măsura în carea acesta îl va găsi vinovat. (…) În interesul oştirei, al apărării naţionale, în interesul reputaţiei acestei ţări, e bine ca această zgomotoasă discuţiune să înceteze. Dar în nici un caz nu trebuie să prindă impresia că faimoasa muşama naţională a intrat şi de această dată în acţiune”. În interior, apare şi „Răspunsul guvernului la Senat interpelărilor în afacerea Skoda”, dat de Vaida, preşedintele consiliului de miniştri: „Casa Skoda nu este în chestiune. Este Szeletzky în chestiune. Şi trebuie să vorbim despre afacerea Szeletzky, despre scandalul Szeletzky, dar nu este permis să confundăm un om cu casa Skoda, cărei îi datorăm recunoştinţă pentru trecut şi a cărei reputaţie trebuie să fie ridicată peste orice suspiciune”.

„Patriotul” Szeletzky vorbeşte. Despre nimic

La 6 aprilie 1933, „ Szeletzky începe să vorbească”: „ Se pare că, din declaraţiile făcute de arestat în ultimele zile, a început să se facă oarece lumină. Astfel Szeletzky ar fi divulgat magistratului instructor numele câtorva oameni politici cu care ar fi lucrat. Urmează ca acele persoane să fie chemate la Parchetul Militar şi, eventual, confruntate cu Szeletzky. Se afirmă că ar fi vorba şi despre câţiva parlamentari şi că se va cere ridicarea imunităţii câtorva