Mai e puţin, mai e un pic

Până la marele nimic.

Mai e o clipă sau un ceas

Din tot ce-a fost, ce-a fost şi-a mai rămas.

Iris, Cei ce vor fi

"Nu vor fi decât minciuni până în 22 septembrie 2013, data alegerilor din Germania", scria recent Mark Grant într-o notă adresată clienţilor săi. Grant, un veteran al băncilor de investiţii de pe Wall Street, a prognozat în urmă cu peste doi ani deteriorarea accelerată a situaţiei din Grecia, iar avertismentele sale au fost preluate regulat de către site-ul de informaţii financiare Zerohedge.

Investitorul american este convins că "status-quo-ul va dispărea după alegeri, fiind urmat de o campanie < şoc şi groază > a naţiunilor din sudul Europei pentru obţinerea unor ajutoare suplimentare". În opinia lui Grant, Germania "se va zvârcoli la început, dar apoi va refuza, deoarece nu mai dispune de sursele financiare necesare".

Acesta este contextul economic şi politic în cadrul căruia trebuie "digerate" datele privind creşterea economică din zona euro. Estimările preliminare vor fi publicate astăzi de Eurostat, dar presa internaţională s-a grăbit deja să "vadă" redresarea şi începutul unei noi perioade de creştere.

"O zonă euro fragilă începe să lase în urmă cea mai gravă recesiune", scrie Financial Times, care urmăreşte doar numărul trimestrelor consecutive de scădere. O scurtă privire asupra datelor de la Eurostat arată, însă, că cel mai mare declin anual al PIB-ului din zona euro a fost în 2009 (vezi grafic).

De atunci, "creşterea" a fost mai mult un fenomen datorat efectului de bază, altfel nu poate fi explicată tendinţa neîntreruptă de creştere a şomajului.

Sunt cifrele de la Eurostat semnificative pentru "eliberarea" aşteptărilor europenilor? Bineînţeles că nu. Estimările preliminare, care sunt supuse unor ajustări ulteriorare semnificative, dar care nu mai primesc