De ceva vreme se discută de poluarea din Baia Mare cu trimitere spre Romaltyn. Am privit cerul albastru al Băii Mari şi am ridicat o sprânceană. Dar când am auzit că Vasile Tătar a revenit în ringul ecologismului de interese, m-am înmuiat. Mi-am zis că nu se poate ca acest individ să mai cuteze să vorbească despre poluare. Acum vorbeşte despre poluarea cu cianură.

Omul ăsta ne crede pe toţi nebuni! Cine este Tătar? Un fost cadru militar cu o pensie, probabil bună şi pe merit primită, şi care de mulţi ani umblă pe la agenţii economici cu mare cifră de afaceri pentru a le face lobby sau dez-lobby. Îmi aduc aminte cu mulţi ani în urmă cum umbla prin oraş să caute cazuri medicale, cazuri folositoare la dosarul depus la CEDO. M-a abordat şi pe mine în virtutea faptului că pe atunci, în naivitatea mea, credeam în poveştile lui, dar şi pentru faptul că ştia de la mine că sunt alergic, iar unul dintre copiii mei de asemenea, chiar cu astm bronşic. Nu am dat dovezi medicale, deoarece demersul lui a căpătat o direcţie ciudată. Mai târziu am aflat de cererea făcută la Aurul, cu bani, maşini pentru patrulare şi ce a mai cerut, iar dacă nu a primit, s-a mutat la Romplumb. Cei de acolo au finanţat şi au scăpat de criticile lui Tătar.

Acum revine şi loveşte din nou, ba chiar ne acuză că avem o altă părere.

Băi, Tătar! Pe vremuri vorbeai de poluarea din Baia Mare! Păi hai să definim poluarea din Baia Mare. Două combinate metalurgice şi minele din zonă au poluat la greu zeci de ani acest oraş. Baia Mare era cu cap de mort pe hărţile Europei din cauza poluării metalurgice. Dioxid de sulf, arseniu, plumb, cadmiu, cupru, acid sulfuric, acid clorhidric rezultat din combinaţiile chimice din natura agresată a Băii Mari. Şi cam toate metalele grele. Bolile care au făcut ravagii şi mai fac în continuare sunt o consecinţă a acestei poluări. Cazul Meda, descris şi ex