Cică a fost Dinamo-Steaua, eternul derby. Ne lași? Asta-i o eternitate care durează doar din ’48 încoace, de cînd s-au înstăpînit comuniștii. Avem, în schimb, în țărișoara aceasta, echipe cu tradiție mai solidă și chiar mai simpatică. Ați auzit cumva de Bauer și Wetzer II, de Auer, Ionică Bogdan și Baratki? Nu? Da’ atunci măcar de Rică Răducanu, Dan Coe și Sandu Neagu? S-ar putea. Oricum, tre’ să-i fi cunoscut pe un Nae Manea, un Marius Șumudică sau un Daniel Pancu, că-s pe televizor. Da, mînca-v-aș pitpalacu’ vostru, despre Rapid și jucătorii lui emblematici e vorba. Despre o întreagă istorie care n-a putut fi strivită de șenilele sovietice, dar e acum amenințată cu pieirea, după invazia capitalismului de cumetrie. E cam ca cu casele vechi: ce n-au dărîmat 45 de ani de bolșevism, uite, distrug 20 de ani de, sanchi, capitalism.
Rapidul, acest amestec unic de aristocrație și țigănie, se află într-un moment nasol. Doar într-un an a pățit atîtea: a retrogradat pe bază de insolvență, a promovat în urma unui baraj cretin și iarăși a retrogradat, prin hotărîre judecătorească de la TAS. Ar fi posibil – Doamne, ferește! – să ajungă și-n Liga 5, faliment! Cum s-a ajuns aici? Păi, luați-l la întrebări pe nea Georgică Copos, mai luați-i și pe Mitică Dragomir, pe Mircea Sandu. În acest studiu de caz, ei sînt reprezentanții tipici ai unui sistem care, prin îmbîrligături, a șuntat tot ce era viabil în trecut. Și n-a clădit mai nimic pentru viitor.
Poate uitam de copiii Podului Grant, de n-ar fi evenimentul ăsta ce chiar ne emoționează. Niște suporteri neîmpăcați și-au amplasat corturile pe gazonul din Giulești și au declarat greva foamei. Bă, nenicule, e tare! Înseamnă că tot mai există niște oameni dispuși să se sacrifice în numele tradiției. Băieți, sîntem alături de voi! Voi apărați cu adevărat valorile clubului. Știind că vă place caterinca, vă apreciem, pe b
