Multă cerneală s-a consumat pentru a descrie iubirea, ca primă şi cea mai importantă dintre virtuţi. De cele mai multe ori referirile la iubire sunt de suprafaţă şi superficiale. Iubirea nu poate fi despărţită de responsabilitate. Iresponsabilitatea şi iubirea nu pot merge împreună. Dacă astăzi iubirea este aşa de brutalizată şi de denaturată, este din cauza faptului că ea a fost despărţită de responsabilitate. In fine, a iubi înseamnă că mă simt responsabil pentru celălalt, sunt dator lui. “Dacă Dumnezeu ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul” (I loan 4,11). Avva Amor, interpretând cuvintele Sfântului Apostol Pavel, scrie: “Iubirea adevărată pe nimeni nu urăşte, pe nimeni nu înşală, pe nimeni nu judecă, nu mâhneşte, nu respinge, nici pe cel credincios, nici pe cel necredincios, nici pe străin sau pe păcătos… ”
Un vis pe care mulţi îl au este schimbarea lumii. Ei vor să
schimbe lumea. E un vis frumos, des întâlnit în adolescenţă, însă din păcate nu durează mult. Iar un alt vis naiv al multor oameni răzvrătiţi care, văzând nedreptatea şi corupţia, spun că: “Dacă aş fi eu prim-ministru pentru 24 de ore, aş schimba totul!” Intr-adevăr, secolul al XX-lea a fost secolul marilor revoluţionari şi al marilor revoluţii. Visul schimbării lumii a devenit realitate palpabilă. Insă acest vis frumos s-a sfârşit ca un coşmar, o tragedie pentru milioane de oameni şi o decepţie pentru cei care l-au crezut, şi-au dat viaţa şi s-au jertfit pentru el. Şi, desigur, nimic nu e mai dureros decât distrugerea unui mit… !
Cei care şi-au asumat răspunderea schimbării lumii, astăzi, aruncă în stânga şi în dreapta asupra tuturor celorlalţi răspunderea pentru ghinionul de până acum al societăţii noastre. Toţi suntem de vină în afară de ei înşişi; toţi cei consideraţi responsabili ar trebui să fie nimiciţi pentru a trăi fericiţi ceilalţi. lată o ideolog
