Reacțiile Ministerului de Externe al României la vizita celor patru deputați în Taiwan și la declarațiile liderului Jobbik dovedesc, în cel mai bun caz, inadecvare și, în cel mai rău, lipsă de profesionalism și orbire politică. În mai puțin de o săptămână, diplomația noastră a demonstrat un servilism ridicol față de China și o intransigență exagerată față de Ungaria, în condițiile în care niciuna nu erau necesare. Agenda politică a USL și a lui Titus Corlățean pun în pericol diplomația țării și coerența MAE.

Toată lumea face afaceri cu Taiwanul. Până și China face afaceri cu Taiwanul. Acesta este unul dintre cele mai cunoscute „secrete“ ale relațiior internaționale. Ca să faci afaceri tre­buie să ai contacte cu ei. Nu zi­ce nimeni că trebuie să meargă ministrul de Externe la Taipei în vizită oficială, ci că, cel puțin din 1979, când Statele Unite au recunoscut China comunistă, aceste con­tacte se fac cu discreție și în mod neoficial. Este exact ce­ea ce ar fi trebuit să facă și cei patru deputaţi români ca­re au fost în Taiwan, dacă Remus Cernea, nu tocmai cea mai ascuțită minte a stângii ro­mâ­nești, nu s-ar fi trezit să posteze foto­gra­fiile pe Facebook. În mod normal, astfel de vizite sunt chestiuni de rutină, iar oficialii statului se uită în altă parte, câtă vreme contactele sta­bilite aduc avantaje reciproce. Chiar și atunci când întreaga poveste a devenit publică, MAE tot nu ar fi trebuit să reacționeze, de vreme ce vizita nu s-a făcut sub autoritatea Camerei Deputaților și nici pe bani publici. Și atunci, de ce s-a grăbit Ministerul de Externe să dea un comunicat prin care să reafirme ata­șa­men­tul României față de principiul unei Chine uni­ce, să avertizeze instituțiile statului să „res­pec­te cu strictețe“ politica față de China și să dezavueze deplasările în Taiwan? Dacă depu­tații s-ar fi dus la Taipei și ar fi pledat public pentru recunoașt