Pe 10 august domnul Tismăneanu a publicat într-un cotidian central un articol cu titulul “Adrian Paunescu, megafon al comunismului romanesc”. Articol în care îl acuză pe poetul şi om de cultură român de promovarea unei ideologii “xenofoba, autarhica, anti-occidentala, patriotarda, de o asfixianta stridenta si penibila artificialitate, pompierista si gaunoasa” şi de imbecilizarea tineretului din România.

Imbecilizarea tineretului, care a fost făcută de poet prin intermediul cenaclului Flacăra, cenaclu care le dădea tinerilor impresia ”ca sunt liberi” dar de fapt îi manipula într-u mod ordinar. Probabil domnul Vladimir Tismăneanu uită că tinerii respectivi sunt cei ajunşi acum la onorabilele vărste de 40 -50 de ani şi se manifestă în spaţiul public din România de la vlădică la opincă. Sunt oameni care au trecut printr-un regim comunist dur şi o tranziţie aproape la fel de dură. Şi-au pierdut locurile de muncă, s-au adaptat din mers la societatea capitalistă dar nu şi-au pierdut sentimentul apartenenţei la ceva. Din acel ceva face parte şi cenaclul Flacăra care aşa cum a putut şi i–au permis vremurile, a strâns în jurul său oameni de o reală calitate morală şi intelectuală. Sunt oameni care au crescut într-o societatea în care bunul simţ şi cei 7 ani de acasă erau totuşi valorizaţi şi mai ales respectaţi. O societate în care cititul nu era blamat şi cartea nu era considerată o relicvă demnă de a fi păstrată prin diverse muzee. Da se pormova o formă de naţionalism, uneori un pic agresiv, dar care nu a ucis pe nimeni. S-au promovat simboluri naţionale şi mândria de a fi român. Cu bunele şi cu relele acestei calităţi. Nu sunt adeptul naţionalismului agresiv dar cred cu tărie că orice tânăr din acestă ţară ar trebui să ştie AL CUI ESTE. Care îisunt originile şi care îi sunt strămoşii. Adrian Păunescu a promovat cu ardoaare acest lucru şi înainte şi după 90, în ciuda u