Totul e incantator in Villa Belles, din satucul grecesc Akritochori, situat la vreo 30 de kilometri de granita cu Bulgaria, punctul de frontiera Kulata.
Alexander si ceilalti din familia sa au ridicat afacerea in taman debutul Marii Depresii financiare, care a cuprins Europa incepand din 2008. Isi facusera atunci planuri mari, acum nu-si doresc decat sa reziste sub presiunea ratelor neomenesti si a crizei care tine clientii in casele lor.
Afacerea lor chiar ca merita o soarta mai buna. Nimic nu lipseste acolo pentru a te simti ca-n Rai. Camerele sunt dotate si aranjate ca intr-un hotel cu pretentii de multe stele. Vorbim, totusi, de un fel de pensiune de tranzit, ceva mai mare, care in conceptia initiala s-a dorit un loc ideal pentru grupuri, deci comparatia cu Hyatt, Radisson sau Hilton e fortata. Dar motelasul nostru de tranzit se poate tine mandru pe picioare.
Am cautat ceva care sa ma deranjeze sau macar care sa ma faca sa spun “mda, uite aici e putina mizerie, dar e normal, nu poti face curatenie luna in fiecare coltisor in ditamai cladirea…”.
Nu exagerez cu nimic cand spun ca n-am gasit nimic care sa ma puna in postura fie si de critic constructiv. Curatenie, rampa pentru persoane cu handicap, ascensor, televizor, internet, baie de huzur, mic dejun bogat, Alexander si compania super-serviabili si saritori.
Toate in schimbul unui pret de 40 de euro pe noapte, camera dubla, cu mic dejun inclus si toate cele de mai sus. Aproape ca nu merita sa-l parasim asa de repede pe bunul nostru tovaras de calatorie, de-o noapte si ceva, dar n-am castigat la loto, iar rezervarea din Corfu ne astepta. Plecam dis-de-dimineata, caci bilantul de moment e de aproape 500 de kilometri lipsa pana la atingerea punctului final – Villa Angeliki.
Autostrada catre Salonic, si mai departe catre sud-vestul Greciei, portul Igoumenitsa (de unde trebuie sa lua
