- Cultural - nr. 157 / 13 August, 2013 In cortul sau de lupta imi doarme-adanc Viteazul Iar somnul plin cu vise ii tremura obrazul, L-apasa grija tarii si soarta ei de maine C-ar vrea s-o stie mare, rotunda ca o paine. Sa-i curete neghina din lanul ei de soare, Sa-i oblojeasca rana, s-o scoata din stransoare, Sa-i deie sange proaspat si raza de speranta, Sa-ntoarca brazda noua, sa-i faca alta viata. Se simte insa singur ca fiara-ntre haitasi, Miroase imprejuru-i a Iude si a lasi, El stie ca-i nadejde si pavaza la toti Dar multi de-ai sai pierira si tinerii-s necopti. O, de-ar avea alaturi stejarii de romani Cei fara frica mortii si ura de straini S-ar linisti pe data, frumoasa iar fi viata, Pamantul sau sub soare ar fi ca dimineata Unit pe totdeauna, acum si-n viitor Iar omul tarii liber, ca pasarea in zbor. *** Dar ce se-aude-afara, e zarva grea si sfada, Din pat sare Viteazul luandu-si a sa spada, El simte, ca si fiara, primejdia ce-l paste, Mirosul mortii crude ce langa el se naste. Il vede-apoi pe Basta setos de razbunare, Inconjurat de garda, voloni cu chip de fiare Cu sabiile trase venind spre el de-a valma N-are la dansul scutul si uda-i este palma, Si-n clipa ceea simte ca-n spate-i intra-o lance Iar sabiile-l taie adanc, dar n-are-a face, Isi simte caldul sange si viata cum il lasa, Puterile ii seaca, iar moartea-l prinde-n plasa. O halebarda vine din cerul plin de soare Spre capul sau se-ndreapta sa mi-l loveasca tare Si-n clipa infinita isi vede-al sau sfarsit, Nu se caieste insa, ca stie ce-a pohtit. *** Cea halebarda cade, neant si intuneric, Istoria se surpa in trupul celui vrednic Dar numai pentr-o clipa, c-apoi de-antreg se trece Maritul vis din trupul ramas de-acuma rece In inimile celor ce dupa el raman, Sa faca implinitul, Vitezului Roman. MIRCEA DORIN ISTRATE - Cultural - nr. 157 / 13 August, 2013 In cort