Strategiile de motivare, poate cel mai arzător topic din sfera managementului de resurse umane al ultimilor 5 ani, angrenează un cumul de resurse atunci când organizațiile decid intervenții susținute în acest sens. Seria materialelor dedicate procesului de motivare adaptat la nevoile individului culminează cu un ultim element cheie al piramidei lui Maslow  - stima față de sine și autorealizarea.

Avansând discuția către cea mai sensibilă nevoie individuală, managerii de Resurse Umane au identificat declick-ul dintre oportunitățile oferite de organizație și așteptările angajaților. Un factor cu influență asupra satisfacției personale a angajaților este reprezentat de cultura organizațională, materializată prin intermediul interacțiunilor interpersonale. Acesta oferă contextul muncii, maniera în care actorii organizaționali interacționează, precum și, în anumite cazuri, modul în care angajații decid să își stabilească relațiile de lucru. Un exemplu elocvent este oferit chiar de sintagma „așa se fac lucrurile la noi”.

Dificultatea implementării unei strategii de motivare care să vizeze nevoile de la vârful piramidei vine din însuși procesul de identificare a nevoilor personale de dezvoltare. Abordarea strict procesuală a identificării nevoilor de dezvoltare poate conduce către programe superficiale, care, mascate sub dorința de a stimula autodezvoltarea angajaților, stimulează mai curând dezvoltarea abilităților solicitate de fișa postului. Adevărat, în anumite situații, cele două se pot suprapune, iar rezultatul final vizează cele două planuri.

Citeste mai mult pe cariereonline.ro