Evenimentele legate de preluarea Bătrânei Doamne s-au precipitat într-un asemenea hal încât nimeni nu mai ştie ce să creadă despre viitorul echipei fanion arădene, singurul lucru clar din această nebuloasă cu mult prea multe necunoscute fiind faptul că nimeni nu are vreun interes să salveze legenda de pe malurile Mureşului. Eventual doar să o deconecteze de la aparatele ce-o ţin în viaţă de la intrarea-n moarte cli­nică petrecută-n 2007 şi s-o preia gratis, odată cu trecerea în insolvenţă şi scrierea cu majuscule FALIMENT pe poarta clubului. Nu are rost să mai intrăm în detalii şi să arătăm lumii cine sunt ,,peţitorii” clubului ce altădată făcea furori în cupele europene. Şi nici să pomenim despre interesele lor obscure. S-a bătut destul toba la urechea surdului pe această temă. Ceea ce nu putem înţelege este de ce autorităţile locale zac tolănite pe şezlonguri estivale şi tac ca porcu-n cucuruz când aud de UTA.

Oare n-au nici un interes să se implice în soluţionarea spinoasei pro­bleme deoarece alegerile viitoare sunt departe, şi încearcă-n acest mod să se pună bine oamenii din umbra eternei rivale Poli Timişoara, fiindcă din Banat va bate vântul prosperităţii pentru buzunarele lor odată cu regionalizarea care ne va desfiinţa ca judeţ?! Sau pur şi simplu nu-i interesează şi nici nu ştiu la ce meciuri au asistat de dragul pu­blicităţii în prag de alegeri, după ce şi-au legat de grumaz ca un ştreang fularul echipei!

Cât despre oamenii de afaceri ce altădată roiau cu mic, cu mare în preajma clubului şi-i aduceau diverse servicii, ce să mai spun?! I-a înghiţit criza financiară la pachet cu nesimţirea stăpânilor de ocazie ai echipei aşa cum face uliul cu puii de găină, şi n-a mai auzit nici dracu de ei. Înainte era o mândrie să pui umărul pentru ca echipa ta de suflet să aibă un meci bun. Unde sunt vremurile în care UTA juca în ,,A”, iar înaintea meciuri