Există o serie de poveşti extraordinare în care forţa şi îndârjirea umană nu au cum să fie reproduse de producţiile cinematografice. Iată, mai jos, patru poveşti, selectate de cracker.com, în care oamenii au supravieţuit unor condiţii greu de imaginat.

Douglas Mawson în Antarctica

Omul de ştiinţă australian Douglas Mawson a avut parte de cea mai terifiantă experienţă atunci când, la începutul secolului XX a pornit într-o expediţie în Antarctica. Pe 14 decembrie 1912, Mawson alături de alţi doi colegi, Belgrave Ninnis şi Xavier Mertz, atunci când, în drumul spre bază, Ninnis a căzut într-o crevasă cu tot cu proviziile alimentare la 498 km de bază. Chiar şi aşa Mawson şi Mertz s-au încumetat la drum, prin iadul alb.

După ce au rămas fără proviziile din rucsac, cei doi au început să mânânce câinii care îi însoţeau, dar, curând, Mertz va muri şi-l va lăsa singur pe Mawson. Din cauza frigului extrem, părul acestuia a început să cadăm iar pielea de pe mâini i-a crăpat, totul până când a căzut, la rândul lui, într-o crevasă. În mod surprinzător şi-a conservat energia timp de 32 de zile şi apoi a reuşit să iasă din gaura din gheaţă, dar, odată ajuns la bază nu a mai prins vasul care ducea spre continent. Nava plecase cu doar câteva minute înainte, crezând că acesta nu a mai scăpat. În cele din urmă, a reuşit să trimită o telegramă soţiei sale în cre îşi cere „scuze“ pentru întârzire, după care a murit.

Maratonistul care s-a pierdut în Deşertul Saharei

„Marathon des Sables“ este considerat una dintre cele mai dure competiţii de pe planetă. Timp de şase zice, pe o distanţă de 251 de km, Deşertul Saharei este străbătut de cei mai duri alergători.

În cea de-a doua zi a cursei, alergătorul italian Mauro Prosperi, poliţist sicilian de meserie, se afla pe poziţia a şaptea, atunci când o furtună de nisip s-a stârnit din senin. În mod normal, indic