Unul dintre copiii geniali ai informaticii româneşti plănuieşte să meargă la studii în Anglia sau în Statele Unite. Nu zice un "nu" categoric nici întoarcerii în ţară.
Pasiunea este cea care ne face mai speciali faţă de restul adolescenţilor, spune Rareş Buhai (17 ani) din Bistriţa, care a colindat lumea întreagă, dar nu ca să viziteze, ci ca să adune opt medalii de aur şi alte zeci de distincţii la marile competiţii de informatică. După mii de ore petrecute în faţa monitorului, calculatorul i-a devenit cel mai bun prieten, iar astăzi cu greu mai poate numi lucruri care să-i stârnească atât de tare interesul: "Sunt mai retras de felul meu. Îmi plac cărţile de aventuri şi uneori mai cânt la chitară".
"Îmi sacrific tot timpul pentru ce îmi place"
Cu o mamă asistent medical şi un tată inginer, băiatul nu a avut niciodată o situaţie materială extraordinară şi crede că nu banii stau între performanţă şi elevi, ci sacrificiul: "Fac ce-mi place şi sunt dispus să-mi sacrific tot timpul pentru asta". Mignon, cu ochi albaştri şi păr şaten tuns "a la Beatles", Rareş a fost numit de presa locală “copilul de aur al informaticii"la scurtă vreme după ce a căpătat microbul tehnologie, în clasa a V-a. Numai ambiţia l-a oprit să se transfere cu şcoala la Bucureşti, locul de unde veneau cei mai buni elevi în domeniu. "M-am gândit că se poate face ceva şi dintr-un oraş mai mic. Sprijinul profesorilor contează, normal, dar site-urile cu ajutorul cărora ne pregătim sunt aceleaşi pentru toţi", povesteşte băiatul.
Toceala, ridicată la rang de artă de elevii români, îi este complet străină olimpicului, mai cu seamă pentru că informatica reprezintă tărâmul analizei la rece.
"Spre deosebire de alte olimpiade, atât pregătirea, cât şi probele de concurs se susţin pe calculator, iar problemele sunt verificate de un program, nu de oameni, astfel că nu e loc de subiectivita
