Deși face parte din Comisia pentru Justiție ca membru supleant, Norica Nicolai are de protejat un trust de presă amic, și nu principii.

EturboNews.com informează că un eu­ro­par­la­mentar român s-a adresat Comisiei Europene pen­tru apărarea libertății presei. Aparent, o ves­te bună. Vestea proastă este că Norica Ni­co­lai, europarlamentar liberal din grupul ALDE, nu libertatea pre­sei românești o apăra în scri­soarea adresată Comisarului pen­tru Justiție, Viviane Re­ding, ci pielea Antenelor, a lui Voi­cu­lescu și a celor implicați în afacerea șantajului aflată sub ancheta DNA. Pentru distinsa liberală cu studii juridice, cer­cetarea infracțiunii este „un atac orchestrat la adresa libertății media“, in­terogarea martorilor este curată „intimidare“ conducând la „înfricoșarea angajaților“. Se ex­portă astfel în forul european strategia de abu­rire elaborată de trustul Intact și prac­ti­cată seară de seară în numele libertății presei: se învăluie autorii și complicii infracțiunii cu larga libertate a presei, iar porcăria se face sub acoperirea jurnalismului. În această lumină con­fuză, propagandiștii Antenei 3 devin adevărați eroi ai libertății de expresie. Demersul de in­ter­venție nu pare sincer, el fiind adresat Vi­vi­anei Reding, pe care Norica Nicolai a acuzat-o repetat de la tribuna Parlamentului European că este adepta „justiției selective“, deci res­pon­sabilă, alături de Barosso, de un deficit al democrației în UE. Scrisoarea este mai mult un semn de amor către Felix, partidul și televiziunile sale. Nu contează dacă o astfel de poziție pusă în vitrina Europei compromite, important este să îi facă plăcere șefului de par­tid și aliaților săi. „Man­e­lism politic“, parcă așa nu­mea însăși Norica Nicolai la Congresul PC, pe atunci în opoziție, acest model.

Nu o dată se ivește întrebarea dacă apar­te­nența la un partid are sau nu efect alienant asu