Am fi avut 23 de ani să învăţam să jucăm conform regulilor celeilalte lumi, aceea din care ne-am dorit să facem parte, lumea unui Occident a cărui garanţie de succes a fost şi rămîne ştiinţa respectării regulilor administraţiei eficiente.

Nu sunt nici mai deştepţi, nici mai buni, nu aparţin vreunei rase superioare. Pur şi simplu, de secole, au învăţat să-şi clădească o comunitate bazată pe reguli, ceea face ca totul să devină cât se poate de predictibil, organizând instituţii funcţionale cu atribuţii clare şi care, la nevoie, intră în acţiune într-un mecanism de tip ceasornic, reglând procesul cauza-acţiune-efect cu maximă eficacitate.

Nu ştii mecanismele, degeaba te agiţi, faci spume la gură, ameninţi, disperi sau acuzi, deoarece sistemul acceptă doar semnalele venite pe ceea ce americanii numesc „proper channels”. Într-o societate normală, adică populată de oameni normali, există şcoli de administraţie publică unde sunt pregătiţi profesionişti pentru meseria de consilier al decidentilor politici, în meseria foarte complicată (de fapt, o adevărată artă) de a găsi canalul dedicat unei anumite problematici, cel prin care se poate găsi soluţia corectă, adică, în cazul nostru, canalul specializat definit ca atare de legislaţia europeană.

Aşa cum era uşor de prevăzut, provocarea lansată de liderul partidului extremist Jobbik a inflamat scena politică românească, culminând cu afirmaţiile extrem de dure ale Preşedintelui României. Şi ce se va întâmpla? Fix nimic, deoarece seria de canale europene de uzitat în asemenea cazuri nu a fost accesată şi nici măcar pomenită în discursurile oficialilor români. Din puzderia de funcţionari plătiţi regeşte din banii publici ca specialişti în afaceri europene, de la Ministerul de Externe, Ministerul Justiţiei, dintre cei peste 120 de oameni din Misiunea României la UE, dintre europarlamentarii noştri, dintre zecile lo