În primăvara anului viitor, în Ungaria vor avea loc alegeri parlamentare, iar asta se va întâmpla în contextul modificării sistemului electoral, una dintre schimbările majore ţinând de reducerea drastică a numărului de locuri în Legislativ, de la 386, la 199. Tocmai de aceea, este de aşteptat ca înjumătăţirea cu pricina să înteţească bătălia politică din ţara vecină.

Cum, însă, în statele din jurul acesteia există un potenţial bazin electoral consistent, pe care cei implicaţi în cursa electorală nu îl pot ignora, şi cum politica Budapestei privind maghiarii de pretutindeni a fost şi până acum una extrem de activă, devenise deja limpede că apropierea alegerilor va reverbera dincolo de frontierele ungare, deci mai ales în România.

Dar nu te poţi declara surprins de derapajele şi violenţa limbajului unor politicieni unguri, cât timp, sub regimul Orban, Budapesta a încetat, de facto, să mai fie o capitală europeană, iar extremismul s-a mutat, începând cu ultimele alegeri, în principalele instituţii ale statului: FIDESZ şi Jobbik domină Parlamentul, iar primii controlează integral Guvernul şi Preşedinţia.

Totodată, puterea pe care FIDESZ-ul lui Viktor Orban a obţinut-o la urne s-a întărit ulterior, modificările constituţionale, punerea sub control a justiţiei şi “liniştirea” Curţii Constituţionale a Ungariei fiind doar vârful aisbergului.

Într-o asemenea atmosferă, ar fi fost imposibil ca “spiritul” Jobbik să cunoască un recul, iar asta se vede şi în sondajele de opinie publicate de presa ungară: Jobbik câştigă teren în rândul tinerilor cu educaţie superioară, iar dintre aceştia din urmă aproape un sfert văd în dictatură o soluţie pentru multe dintre problemele cu care se confruntă ţara.

În fine, Ungaria zilelor noastre seamănă tot mai mult cu Germania anilor ’30-’40: există forţe paramilitare, iar ele joacă la vedere, prin antrenamente