- Social - nr. 157 / 13 August, 2013 Ma intorc dintr-o calatorie de cateva zile facuta cu colegii de promotie ai sotului meu la Budapesta. Am revazut aceasta frumoasa capitala europeana, eleganta si mai curata decat Parisul. (Compar cu Parisul, caci, din pacate, nu are rost sa compar cu curatenia din orasele romanesti…) Nu a fost o excursie organizata, dar totusi am avut cateva servicii punctuale cu ghid. Desi nu era prevazut in program, o ghida ne-a condus la Piata Eroilor, un frumos ansamblu de statui ai regilor Ungariei si ne-a prezentat pe scurt istoria lor. In fata statuii lui Matei Corvin, a inceput o pledoarie inflacarata contra Tratatului de la Trianon, care a amputat Ungaria. Eu am sarit ca arsa si am zis ca aceasta pace a fost o pace justa, caci romanii constituiau majoritatea populatiei din Transilvania. Ea a replicat ca asa o fi acum, dar la epoca respectiva nu era asa. Eu i-am spus ca nu pot sa accept astfel de neadevaruri, eu, care cunosc indeaproape situatia, caci bunicul meu a fost miner intr-o mina de aur si un stramos de-al meu a murit legat de coada calului. Ghida a zis ca ea povesteste ce a invatat la scoala si ca nu e vina ei, nici vina mea, ca avem pareri diferite, ci e vina istoriei. Dar de toata evidenta, ea, ca si colegii ei vor tine acelasi discurs in fata urmatorului grup de turisti ajuns la Budapesta. (Iar ungurii nu vor mentiona niciodata, ca, in fond, si Matei Corvin avea sange romanesc dupa tatal lui.) Va povestesc ce am trait eu si ce am auzit eu cu urechile mele. Deci nu e vorba de zvonuri sau de manipulari! Este purul adevar. Ungurii sunt foarte activi si au o influenta mediatica importanta; ei nu s-au resemnat de pierderea Transilvaniei si considera romanii ca pe niste intrusi tigani. De altfel, de mult avusesem ecouri din partea unor francezi, care, mirati de ardoarea interlocutorilor unguri, ma intrebau care e adevarul cu privire