Încep cu împiedicaţii, că au jucat acasă! Rar mi-a fost dat să văd asemenea exemplare care, poate, îşi iubesc meseria, dar habar n-au de ea. Dinamoviştii au avut şansa să-l transfere pe Dragoş Grigore, deci să ia bani pe el – ceva de neimaginat! – apoi au făcut greşeala de a-l primi înapoi când a căzut înţelegerea, cu toate că ar fi trebuit să plătească ei, numai să scape de el. Din toată apărarea dinamovistă, l-aş tolera tocmai pe nefericitul Fai, cel care şi-a băgat mingea în poartă, pentru că un portar cu neuroni ar fi rămas în zona careului mic, de unde ar fi cules mingea aia ca pe o păpădie. În schimb, la mijloc, aş găsi oricând la minifotbal nişte băieţi mai talentaţi. Până şi salariile alea de 2.000 de euro lunar mi se par generoase pentru ce au arătat semifotbaliştii ăştia. „Căpitanul” Matei a fost de neprivit, în timp ce Curtean ar fi avut succes maxim la casting pentru omul invizibil. Singurul capabil să ţină cât de cât de minge a fost atacantul Thomas, după care a intrat o pălugă, N’Daw, care îşi juca destul de bine rolul când erau aruncate mingi pe el, dar asta e tactică de echipă mică, după modelul patentat de Brăila lui Brătianu. Cât despre numitul Balint, cel care, dragă Doamne!, a obţinut un penalty contra Vasluiului, vorbeşte mai bine statistica: 0 goluri la Dinamo B! Ba unul dintre comentatori a frizat ridicolul spunând despre el că ar avea viteză... Nu, tancurile nu excelează la acest capitol!

Imaginea dezolantă lăsată de Dinamo a fost salvată de faza golului, reuşită de Rotariu, cu acea primă reluare cu călcâiul, urmată de reacţia demnă de un jucător cu personalitate. Pe chipul său se putea citi o bucurie copilărească, deloc puţin lucru, pentru că mulţi fotbalişti celebrează golurile cu un anume cuvânt în gură... Ziua maro a dinamoviştilor s-a încheiat cu criza antrenorului Mulţescu, care s-a declarat gata să renunţe, de parcă nu ştia c